Principala problema a Romaniei in gestionarea fondurilor nerambursabile

Print Friendly

 

Daca vi se pare ca ratiunile esentiale pentru care nu absorbim fondurile europene sunt ca avem o administratie greoaie, ca funtionarii implicati sunt prea putini, demotivati si mai mult sau mai putin competenti, ca multe finantari sufera din cauza coruptiei sau ca beneficiarii fondurilor nu au capacitatea de a implementa proiecteleatunci inseamna ca nu ati identificat corect problema principala. Aceasta este, cu siguranta, capacitatea financiara a statului roman de a asigura rulajele necesare absorbtiei fondurilor europene (mai pitoresc spus, capacitatea de a pune bani la bataie).

In ceea ce ma priveste, consider ca exista problema banilor statului, care are cel putin 50% dintre efecte asupra capacitatii de absorbtie, si restul problemelor, care insumeaza diferenta de maxim 50% dintre efecte.
 
Care este mecanismul?
 
Un beneficiar de finantare utilizeaza proprii bani pentru derula proiectul. Apoi, cu documentele aranjate dupa criterii bine stabilite si in dosare frumoase, solicita rambursarea sumelor cheltuite. 
 
La fel si Romania: plateste cererile de rambursare ale sutelor de beneficiar pe diverse programe dupa care face rapoarte si le prezinta Comisiei Europene, insotite de cereri de plata.
 
Si simplii beneficiari si statul roman trebuie sa pregateasca rapoarte insotite de documente justificative cand solicita rambursarea sumelor cheltuite.
 
Atat simplii beneficiari care implementeaza proiecte, cat si statul roman, asteapta ceva vreme pana la primirea banilor. Aceasta deoarece, autoritatile de management si organismele intermediare, in cazul beneficiarilor, respectiv Comisia Europeana, in cazul Romaniei, trebuie sa verifice documentele care stau in spatele cererilor de rambursare/plata.
 

Capacitatea de rulaj a fondurilor UE

Intr-o schema simpla, am putea reprezenta “rulajul” fondurilor UE in Romania astfel:

 
Avand in vedere existenta unor resurse financiare limitate, in aceasta ecuatie cel mai important este timpul. Cu cat cererile de rambursare ale beneficiarilor sunt mai repede decontate de statul roman, cu atat acestia pot derula mai usor proiectele. Mai departe, cu cat Comisia Europeana plateste mai repede ceea ce a cheltuit statul roman, cu atat mai usor poate statul roman sa plateasca proiectele beneficiarilor.
 
In aceasta ecuatie, intarzierea unui flux (rambursari/plati sau cereri de rambursare/plati) duce la intarzierea utilizarii fondurilor disponibile, adica la reducerea capacitatii de absorbtie.
 
Asa dupa cum am tot auzit in ultima vreme, autoritatile romane doresc rambursarea cererilor beneficiarilor in circa 45 de zile. Realitatea este dupa cum o stiti: intre 3 luni si multe luni de zile (in cazuri nefericite si 9-12 luni).
 
Pe de alta parte, legat de Comisia Europeana, Regulamentul 1083 din 2006, prevede, la articolul 87, ca „Autoritatea de certificare se asigura ca cererile de plata intermediare privind fiecare program operational sunt prezentate Comisiei in grup, in masura posibilului de trei ori pe an. Pentru ca o plata sa poata fi efectuata de catre Comisie pe parcursul anului in curs, cererea de plata trebuie trimisa pana la data de 31 octombrie.”
 
Acelasi articol prevede ca „Sub rezerva dispoziţiilor bugetare si daca nu are loc nici o suspendare a platilor in temeiul articolului 92, Comisia efectueaza plata intermediara in termen de maxim doua luni de la data inregistrarii la Comisie a unei cereri de plata care indeplineste conditiile mentionate la articolul 86”.
 

Situatia „ideala” a decontarii

Tinand cont de elementele de mai sus, situatia ideala in acest rulaj de bani este urmatoarea:

  • Romania depune 3 cereri de rambursare pana la finele lunii octombrie a anului in curs

  • la fiecare cerere de rambursare (sa zicem ca sunt depuse in lunile aprilie, iulie si octombrie) este cheltuita 100% suma de bani de care dispune Romania in anul respectiv

  • Comisia Europeana deconteaza fiecare cerere de plata in maxim 2 luni, iar Romania reuseste in circa 1 luna sa deconteze alte cereri de rambursare ale beneficiarilor si sa faca rapoartele necesare pentru efectuarea platilor de catre Comisia Europeana. Astfel ar reusi sa solicite plati pentru toate sumele de rulaj pe care le are in bugetul national

  • toti banii Romaniei ar trebui sa fie disponibili inca din luna ianuarie a anului in curs

  • o data de 3-4 luni sa existe cereri de rambursare de la beneficiari pentru intreaga suma de bani de care dispune Romania in bugetul national pentru fondurile UE

De ce resurse dispune Romania in 2012 si care este capacitatea de absorbtie raportata la ele

Legea bugetului de stat pentru anul 2012 (legea 293 din 21.12.2011) prevede, la Titlul VIII Proiecte cu finantare din fonduri externe nerambursabile (fen) post-aderare, circa 7,3 miliarde lei pentru rulajul fondurilor structurale si de coeziune (circa 1,660 milioane de Euro, la un curs de 4,38 lei / 1 Euro). A se vedea  fisierul atasat – Fonduri nationale 2012.

Daca totul merge „perfect” si autoritatile romane deconteaza 100% din suma disponibila de 3 ori pe an la Comisia Europeana, ajungem la o capacitate maxima de 3 x 1,660 milioane, adica putin peste 5 miliarde de Euro, daca luam in calcul si sumele pentru programele de asistenta tehnica.

Care este capacitatea reala?

Desigur, in realitate schema prezentata mai sus nu este liniara, iar conditiile nu sunt a priori „perfecte”. Chiar de ar exista toti banii, procesul este afectat de numerosi factori de care vorbim de atatia ani: birocratie, personal redus si demotivat, incompetenta, capacitate redusa a beneficiarilor de a implementa proiecte s.a.

Mai mult, problema de baza ramane legata tot de bani. Capacitatea de absorbtie maxim posibila depinde de existenta intregii sume de bani prevazuta de bugetul statului la dispozitia autoritatilor care deconteaza cererile de rambursare ale beneficiarilor. Iar asta e departe de a se intampla, bugetul statului constituindu-se pe parcursul anului, pe masura ce veniturile sunt incasate de Ministerul de Finante.

In opinia mea, putem spera la o disponibilitate echilibrata a surselor financiare pe parcursul anului, adica circa 25% din ce prevede bugetul statului in fiecare 1 trimestru. Aceasta ar conduce, in conditii „perfecte”, la decontarea de catre Comisia Europeana a urmatoarelor sume:

  • (25% din 1,660 milioane) – 415 milioane la prima cerere de plata

  • (25% + 25% din 1,660 milioane) – 830 milioane la a doua cerere de plata

  • (25% + 25% + 25+ din 1,660 milioane) – 1.245 milioane la a treia cerere de plata

Adica ajungem la o suma realista de 2,490 miliarde Euro pe an. Dar asta in conditii „perfecte”.

Ce ne facem insa cand Comisia Europeana descopera probleme la un program de finantare si solicita remedierea lor intrerupand si platile? A se vedea ce s-a intamplat recent cu POS DRU.

Ce ne facem insa daca banii din buget ajung la dispozitia proiectelor dupa ce Guvernul plateste salarii marite? Adica, ajunge ce mai ramane…

Si tot asa, ne putem pune o multime de intrebari.

Despre prefinantarile de la Comisia Europeana

Specialistii in fonduri mi-ar atrage atentia ca Romania a primit prefinantari de la Comisia Europeana.

Potrivit art. 82 al Regulamentului 1083 din 2006 Romania are dreptul la urmatoarele sume de prefinantare:

  • „in 2007, 2% din contributia din Fondurile structurale la programul operational si in 2008, 3% din contributia din Fondurile structurale la programul operational si in 2009, 2% din contributia din Fondurile structurale la programul operational”

  • „in cazul in care programul operational intra sub incidenta obiectivului de cooperare teritoriala europeana si cel putin unul dintre participanti este un stat membru care a aderat la Uniunea Europeana la 1 mai 2004 sau ulterior: in 2007, 2% din contributia din FEDER la programul operational si in 2008, 3% din contributia din FEDER la programul operational si in 2009, 2% din contributia din FEDER la programul operational”

  • „in 2007, 2,5% din contributia din Fondurile de coeziune la programul operational si in 2008, 4% din contributia din Fondurile de coeziune la programul operational si in 2009, 4% din contributia din Fondurile de coeziune la programul operational”

Daca lucrurile s-au intamplat asa cum zice Regulamentul, Romania a primit pana in prezent 7% din fondurile structurale (circa 886 milioane de Euro dintr-un total de 12,661 miliarde Euro), 7% din fondurile de cooperare europeana (circa 32 milioane Euro dintr-un total de 455 milioane) si circa 10,5% din fondurile de coeziune (circa 690 milioane de Euro dintr-un total de 6,552 miliarde). Ajungem la un total de 1,608 miliarde Euro.

Asa ca vin si intreb: cu o capacitate de absorbtie de 7,4% (raportata in luna martie 2012) adica cu sume cheltuite de circa 1,455 miliarde Euro dintr-un total de 19,668 miliarde Euro, ce bani a pus statul roman la bataie cand prefinantarea de la Comisia Europeana este de circa 1,608 miliarde Euro? Daca a pus ceva din 2007 si pana acum, atunci acele sume „sunt pe drum”, intre rambursarea sumelor de catre beneficiari si decontarea lor de catre Comisia Europeana. Aceea este capacitatea Romaniei de finantare a proiectelor din fonduri UE.

In loc de concluzii

Autoritatile de management solicita beneficiarilor privati de fonduri europene prezentarea de garantii, scrisori de bonitate etc. Oare Romaniei i-a fost solicitata de catre Comisia Europeana bonitatea legat de capacitate de sustinere a fluxului financiar impus de gestionarea fondurilor?
 

Share

Adauga comentariu

*

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

10.830 Spam Comments Blocked so far by Spam Free Wordpress

Follow Me

Aboneaza-te!

Sari la bara de unelte