De la 1 ianuarie 2015 toti privatii vor utiliza OUG 34/2006 privind achizitiile publice

Print Friendly

 

O analiza desfasurata in ultimele 6 luni a relevat ca principala problema in ceea ce priveste implementarea proiectelor finantate din fonduri nerambursabile de catre beneficiari privati – firme si ONG-uri – o reprezinta procedurile de achizitii. Drept urmare, Guvernul a decis ca, incepand cu 1 ianuarie 2015, toti privatii care implementeaza proiecte cu finantare nerambursabila sa utilizeze OUG 34/2006 privind achizitiile publice”.

Asa ar trebui sa sune o decizie normala privind utilizarea fondurilor nerambursabile.

Momentan, lucrurile sunt mai nuantate. Astfel, OUG 34/2006 este utilizata in mod obligatoriu de toate autoritatile si institutiile publice, dar si de firmele si ONG-urile care se afla in situatiile expres reglementare prin art. 9 al OUG 34/2006, si anume:

  • cand atribuie contracte de lucrari cu valoare estimata egala sau mai mare de 5.000.000 Euro, iar finantarea nerambursabila este mai mare de 50%;
  • cand atribuie contracte de servicii cu valoare estimata egala sau mai mare de 200.000 Euro, iar finantarea nerambursabila este mai mare de 50%.

Pentru restul situatiilor in care se poate afla o firma sau un ONG care beneficiaza de finantare nerambursabila (ex: pentru contractele de furnizare bunuri, pentru contractele de servicii cu valori estimate mai mici de 200.000 Euro etc.) se folosesc proceduri speciale. Iar procedurile speciale, care se doresc a fi mai simple, creeaza mai multe probleme.

De ce NU pentru proceduri speciale de achizitii?

Sa luam ca exemplu principala procedura speciala de achizitii in vigoare, reglementata prin Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 1120/2013 privind aprobarea Procedurii simplificate aplicate de beneficiarii privati in cadrul proiectelor finantate din instrumente structurale, obiectivul „Convergenta”, precum si in cadrul proiectelor finantate prin mecanismele financiare SEE si norvegian pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrari.

Numai daca citim titlul cu atentie (adica de vreo 2-3 ori) aflam ca e vorba despre o procedura: i) simplificata; ii) aplicabila pentru fondurile structurale, dar nu toate; iii) aplicabila si pentru fondurile norvegiene. Per a contrario, procedura nu se aplica fondurilor structurale pentru obiectivele „Competivitate si ocuparea fortei de munca” si „Cooperare teritoriala europeana”, nici fondurilor pentru dezvoltare rurala, nici altor fonduri nerambursabile nationale.

1. Pentru beneficiarii privati – firme sau ONG-uri – care implementeaza mai multe proiecte, fiecare finantat din alta sursa, este de cele mai multe ori bulversant si ineficient sa aplice proceduri distincte pentru fiecare tip de proiect.

Si asta pentru ca e dificil sa cunosti toate procedurile, iar ca sa le pui in aplicare trebuie sa faci efort. Sa faci efort ca sa aplici o procedura in loc sa te preocupi de calitatea proiectului, de obiective si impactul lui. Si uite-asa proiectele devin niste „monstri birocratici”; in cazul lor, e mult mai important de cum faci lucrurile, decat rezultatul… Ca sa nu mai vorbim de faptul ca situatia naste nevoie de consultanta si consultanti, care sa pregateasca si sa aplice procedurile speciale de achizitii in locul beneficiarilor.

2. Procedurile de achizitii speciale contin prevederi cel putin „interpretabile”. Sa luam ca exemplu Ordinul ministrului fondurilor europene 1120/2013 (inclusiv Ordinul ministrului fondurilor europene 1191/19.11.2014 pentru aprobarea instructiunii aferente Ordinului 1120/2013). In mod specific ne intereseaza prevederile privind criteriul de atribuire.

Asa cum veti putea citi in Ordinul 1191/2014 „Ordinul nr. 1.120/2013 nu mentioneaza notiunea de criteriu de atribuire. In vederea respectarii principiilor economicitatii, eficientei si eficacitatii, beneficiarul privat va alege oferta cu cele mai multe avantaje pentru realizarea scopului proiectului. De asemenea, in Nota justificativa de atribuire se vor prezenta avantajele tehnice si financiare care motiveaza alegerea”.

Adica alegem fara a avea in vedere un criteriu? Si alegem oferta cu cele mai multe avantaje pentru realizarea scopului proiectului? Foarte bine! Doar sa transmita cineva Autoritatii de Audit si Comisiei Europene asta. Nu de alta, dar la toate celelalte tipuri de proceduri de achizitii se obisnuieste mentionarea criteriului de atribuire. Mai mult, reprezentantii acestora institutii vor cauta sa identifice cum s-a facut atribuirea – pe ce criteriu.

Fara un criteriu de atribuire procedura in cauza se poate rezuma astfel: „atribui contractul cui vreau”. Iar asta inseamna contestatii la achizitia respectiva sau, mai rau, corectii financiare pentru nereguli in derularea achizitiei.

3. Tot la OUG 34/2006 ajungi! De ce? Pentru ca in majoritate covarsitoare (din punct de vedere valoric) se utilizeaza procedurile de achizitii publice reglementate de OUG 34/2006. Si, corelativ, ofiterii de proiect care verifica cererile de rambursare sau cererile de plata, dar si auditorii, monitorii sau expertii organismelor de control sunt obisnuiti cu multitudinea de prevederi si reguli instituite prin OUG 34/2006, mai putin cu cele din procedurile speciale. Drept urmare, vor cauta in dosarul achizitiei realizate prin aplicarea unei proceduri speciale documente pe care le vad intr-un dosar de achizitie publica (nu e gluma, mie mi s-a intamplat de doua ori).

Mai mult, cum ar putea sa reactioneze un ofiter de proiect cand, la o achizitie derulata conform Ordinului 1120/2013 nu ar gasi criterii de calificare, iar beneficiarul ar motiva cu faptul ca in Ordinul 1191/2014 este stipulat in mod clar ca „Stabilirea unor criterii de calificare nu este obligatorie”. Adica poate participa oricine, eventual „firma lu’ varu’”, infiintata in urma cu 2 saptamani, iar de castigat castiga cine vrea beneficiarul (evident „firma lu’ varu’”), fara a avea in vedere un criteriu de atribuire?

Pai cum e respectata EFICIENTA UTILIZARII BANULUI PUBLIC? Cum e respectat principiul EGALITATII DE SANSE intre beneficiarii de finantare?

Si tocmai de aceea tot la OUG 34/2006 ajungem. E o reglementare contestata, cu probleme, cu modificari anuale. Dar macar nu arunca beneficiarii de proiect in zona absurdului, in zona interpretarilor, in zona incoerentei.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca experienta OUG 34/2006 a condus la modele de documentatii, spete si experiente. Ceea ce procedurile speciale nu asigura, pentru ca schimbarile la ele inseamna de fiecare data proceduri in cvasitotalitate noi.

De ce DA pentru OUG 34/2006?

Fondurile nerambursabile sunt Bani publici! Cui nu-i convine situatia sa-si foloseasca banii privati proprii sau sa se imprumute de la alti privati.

Esenta OUG 34/2006 este reprezentata de cheltuirea eficienta a banului public. Banul public este firul central, iar nu altceva…

Iar afirmatii de genul „sa nu impovaram privatii cu proceduri birocratice” are cel putin 2 experiente care arata ca sunt false ca efecte:

bucurosi ca au la dispozitie o reglementare laxa, privatii care folosesc proceduri speciale de achizitii incalca principiile economicitatii, eficientei si eficacitatii. A cumpara un utilaj cu care sa produci de 2 ori mai multe cuie, doar pentru ca ti-a fost ofertat, desi nu vei putea vinde de 2 ori mai multe cuie, nu inseamna ca ai facut nici economii (tot banii aia i-ai dat, poate chiar mai multi), nici nu esti mai eficient (un utilaj care e folosit la jumatate din capacitate nu are consumuri reduse la jumatate), nici mai eficace (si cu un utilaj care produce de 2 ori mai putin, obtineai aceeasi productie pe caree ti-ai fundamentat studiul de fezabilitate);
ofiterii de proiect, auditorii, monitorii, expertii din cadrul Comisiei Europene si alti experti cu atributii de control vor avea mereu in minte comparatii cu achizitiile publice, care sa nu uitam ca la nivel european sunt reglementate prin directiva. Si de aici, se ajunge foarte usor la decizii ca privatii X si Y au incalcat principiile achizitiilor sau ale finantarii.

Adevar sau provocare?

Nu va speriati! Guvernul Romaniei nu a decis asa ceva. Si nici nu va decide prea curand. Pentru guvernele care s-au succedat din 2007 pana in prezent, accesarea fondurilor nerambursabile a fost un demers de invatare, de bajbaiala, de propaganda. Si va fi multa vreme tot asa, pentru ca procedurile speciale de achizitii sunt promovate si sustinute de ministri, oameni politici preocupati de propria imagine de partid, de voturi, de prieteni…

 

 

Share

Adauga comentariu

*

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

12.216 Spam Comments Blocked so far by Spam Free Wordpress

Follow Me

Aboneaza-te!

Sari la bara de unelte